Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

din punct de vedere economic şi social. De aceea, impulsionarea acestui sector economic ar puteaconduce la revigorarea acestor areale prin integrarea lor în circuitul turistic, deci în circuitul economic.În ultimii 10 ani, capacitatea de cazare a scăzut în majoritatea regiunilor, cu valori cuprinse între 22,7% înRegiunea Sud-Vest şi 4,3% în Regiunea Sud, exceptând Regiunea Bucureşti-Ilfov (+ 25,5%) şi RegiuneaNord-Vest (+5,2%). Această situaţie a fost cauzată de un complex de factori, dintre care mai importanţisunt retrocedarea imobilelor naţionalizate (în special vile turistice) şi schimbarea destinaţiei unor structuride cazare. Cu toate acestea, numărul total al unităţilor de cazare a crescut în ultimii 10 ani cu aproximativ25%, în special datorită apariţiei unor noi forme de cazare (pensiuni rurale, agroturistice şi urbane, hoteluripentru tineret şi hostel-uri).Începând cu anul 2001 şi până în prezent, fluxurile de turişti atât români cât şi străini se înscriu pe o pantăascendentă continuă, urmare a unei promovări turistice mai eficiente, a îmbunătăţirii calităţii serviciilor şiproduselor turistic, precum şi a diversificării pachetelor de servicii, îndeosebi în domeniul agroturismului,eco-turismului şi turismului montan, dar şi unei conjuncturi internaţionale favorabile.Potenţialul turistic diversificat al Regiunilor, tendinţele pozitive ale fluxurilor de turişti înregistrate în ultimiipatru ani, precum şi evoluţiile pieţei turistice internaţionale impun necesitatea valorificării potenţialuluituristic şi cultural existent.Declinul socio-economic a numeroase centre urbaneCaracteristic pentru reţeaua urbană în România sunt numeroasele oraşe mici şi mijlocii (90% din totaloraşe), cu funcţii urbane insuficient conturate şi infrastructură deficitară. Restructurarea industrială după1990 a afectat iniţial centrele urbane mono-structurale care şi-au pierdut sau sunt pe punctul de a-şi pierdefuncţiile urbane, iar ulterior au fost afectate şi marile oraşe industrializate.În multe cazuri, se constată o slabă integrare a sistemelor economice la nivel regional. Legăturileeconomice dintre centrele urbane şi zonele rurale limitrofe sunt slabe, din cauza faptului că, istoric, modullor de dezvoltare a fost gândit independent unul de altul. De asemenea, sunt conexiuni puţine şi limitate şiîntre centrele urbane ale aceleiaşi regiuni. Ca urmare, chiar şi în prezent, există puţin din ceea ce ar trebuisă însemne o piaţă regională a muncii, ceea ce explică parţial de ce un şoc pe piaţa muncii într-un oraşmare industrial a determinat fie migraţia spre zonele rurale sau direct spre Bucureşti, fie în afara ţării. Suntsemne tot mai evidente de subdezvoltare structurală a multor centre urbane situate în diverse părţi aleţării. Multe oraşe înregistrează pierderi de populaţie activă. Ceea ce este şi mai grav este faptul că seînregistrează o tendinţă de emigrare a populaţiei educate.Declinul economic al oraşelor şi deteriorarea continuă a calităţii vieţii din mediul urban a generat unfenomen tot mai intens de migrare a populaţiei urbane spre mediul rural. Urmare a acestui fenomen,populaţia urbană la nivel naţional a scăzut de la 12,4 milioane de locuitori în 1995 la 11,6 mil. locuitori în2003, fenomen care este singular pentru ţările Uniunii Europene.Calitatea vieţii în mediul urban este marcată de dotări infrastructurale şi servicii urbane deficitare, atâtcantitativ cât şi calitativ. Din totalul celor 276 de oraşe cât înregistra reţeaua urbană a României în anul2003, doar 182 de localităţi urbane (66%) aveau sisteme de distribuţie a gazelor naturale şi numai 158 deoraşe (57%) beneficiau de energie termică.Pe categorii de oraşe, după mărimea populaţiei, există discrepanţe între oraşele mari, mijlocii şi mici,acestea din urmă fiind cel mai grav afectate, înregistrându-se o tendinţă de diminuare a funcţiilor urbane şichiar de ruralizare.334