Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

pondere de 59,6%), în timp ce pieţele agro-alimentare şi oboarele au reprezentat 40,4%, ceea cedemonstrează existenţa unui lanţ de comercializare agro-alimentar slab dezvoltat.Analizând structurile de marketing la nivelul diverselor filiere, se observă că acestea sunt slab dezvoltatemai ales în sectoarele de preluare şi distribuţie, aspect întâlnit preponderent la sectorul legumelor şifructelor, dar şi la cel al laptelui şi produselor lactate, efectul imediat al acestui aspect reprezentându-lneconcordanţa dintre cerere şi ofertă. În principal pe piaţa cerealelor, principala problemă se referă lacomercializarea acestora la preţuri mici, datorită existenţei unui lanţ de companii, care – prin poziţia demonopol ce o deţin în domeniul depozitării şi procesării cerealelor – au posibilitatea de a impuneproducătorilor preturi mici. În acest context, neexistând o dezvoltare corespunzătoare a formelororganizate de asociere (grupuri/asociaţii de producători), micii producători nu pot avea un cuvânt de spusîn ceea ce priveşte stabilirea preţurilor de comercializare a produselor.Referitor la comerţul exterior cu produse agro-alimentare, este de remarcat că, deşi până în anul 1990România era un exportator net de produse agricole, după această dată, reformele impuse de procesul detranziţie spre economia de piaţă au avut un impact puternic asupra sectorului agro-alimentar, fenomen cea condus la scăderea producţiilor agricole şi implicit la distorsionarea balanţei comerciale agro-alimentare,care a devenit negativă.În acest context, se impune accelerarea proceselor de restructurare şi modernizarea sectorului agricol,dat fiind faptul că, la nivelul tuturor regiunilor ţării o problemă principală este dată de faptul că valoareaadăugată brută a sectorului primar (agricultură, silvicultură şi piscicultură) este inferioară celei din sectorulsecundar (industrie şi construcţii). VAB (valorea adăugate brute) în sectorul primar reflectă nivelul foartescăzut al productivităţii muncii agricole, datorat slabei înzestrări tehnice, fărâmiţării suprafeţelor agricole,precum şi managementului inadecvat al exploataţiilor private.Totodată, ca o caracteristică a spaţiului rural, indicatorii de capital social arată existenţa unor disparităţiimportante la nivel local: astfel, locuitorii din zonele rurale au un acces mai limitat la contactarea surselorde soluţionare a problemelor legate de găsirea unui loc de muncă, sănătate, asistenţă juridică, poliţie şibănci, decât cei din zonele urbane.O discrepanţă importantă între zonele urbane şi rurale din România este dată şi de infrastructura socialăşi fizică. Acest aspect, combinat cu statutul defavorizat al zonelor rurale. reprezintă o provocaresemnificativă pentru România, dar şi o condiţie esenţială în vederea integrării într-o Uniune Europeanăextinsă.Infrastructura rurală, în special drumurile rurale şi sistemul de aprovizionare cu apă, a avut şi are unimpact semnificativ asupra dezvoltării rurale în general, dar şi asupra încurajării investiţiilor non-agricole, înspecial. Lipsa sistemelor de alimentare cu apă şi a celor de canalizare afectează sănătatea familiilor încomunităţile rurale. În România, doar jumătate din comune sunt conectate la sistemele de alimentare cuapă, ceea ce înseamnă că doar 1/4 din populaţia rurală are acces la aceste facilităţi (conform datelor dinAnaliza Spaţiului Rural Românesc din anul 2000).În ceea ce priveşte căile rutiere, drumurile comunale sunt încă mult rămase în urmă; astfel, la nivelulanului 2003, numai 10,2% din drumurile judeţene şi comunale din România erau modernizate şi 29,2%erau realizate cu îmbrăcăminte uşoară rutieră. Deşi în ultimii ani s-a înregistrat o tendinţă de creştere alungimii drumurilor publice, densitatea celor cu infrastructură modernizată sau cu îmbrăcăminte uşoarărutieră pe unitatea de teritoriu se menţine încă la un nivel foarte scăzut – 33,1%. Aproximativ 25% dindrumurile comunale nu pot fi folosite în condiţii meteorologice nefavorabile. Aceste realităţi îşi punamprenta asupra evoluţiei infrastructurii de colectare şi de transport - esenţială în cazul produselor agricole316