Planul Naţional de Dezvoltare 2007 - 2013 - Inforegio Nord-Est

În ceea ce priveşte nivelul educaţional al populaţiei între 25 şi 64 ani, ponderea celor cu nivel de educaţiecel puţin mediu a crescut în perioada 1999-2004 şi este diferită pe sexe, evidenţiindu-se o creştere maiaccentuată la nivelul anilor 1999 şi 2000, şi o stabilizare în 2004 la circa 70,5%. Această pondere estediferenţiată pe sexe, remarcându-se valori mai ridicate pentru populaţia masculină, depăşind aproape întoţi anii de referinţă 75%, şi mai reduse pentru populaţia feminină, stabilizată în anul 2004 la 65,5%.Evoluţia valorilor pe cele două sexe reflectă o uşoară reducere a decalajului între populaţia feminină şimasculină cu studii medii şi superioare, în sensul unei apropieri a celor două ponderi, de la 13 puncteprocentuale în 1999, la 12 puncte procentuale în anul 2004. La nivel naţional, în ciuda creşterii cu aproape1 punct procentual a ponderii populaţiei cu studii superioare în 2004 faţă de 2003, aceasta nu se maisituează în intervalul de sub 10%. de la 13 puncte procentuale în 1999, la 12 puncte procentuale în 2004.Dacă în anul 1999 aceasta era de 8,7%, în anul 2001 atingea 9,8%, pentru ca ulterior să înregistreze oscădere anuală de 0,1 puncte procentuale. Evoluţia pe cele două sexe este însă diferită: populaţiamasculină cu studii superioare, deşi deţine o pondere de peste 10%, cunoaşte o reducere după anul 2001,în timp ce populaţia feminină cu studii superioare urmează un trend crescător, de la 7,7% la 10,0%.Ponderea tinerilor de 18-24 ani cu nivel de educaţie elementar (gimnazial, primar sau fără şcoală) care nuurmează nici o formă de instruire în total populaţie de 18-24 ani era în anul 2004/2005 de 23,6% (MEdC,Starea Învăţământului 2005). România înregistrează un decalaj substanţial faţă de indicatorii europeni de15,7% în UE-25 şi 17,8% în UE-15, în condiţiile în care unul dintre obiectivele UE îl constituie reducerea la10% a ratei de părăsire timpurie a şcolii până în anul 2010 şi, mai ales, în condiţiile în care noile statemembre sunt deja sub acest prag.Tineri (18-24 ani) ce părăsesc timpuriu sistemul educaţional, fără a-şi continua studiile- % -1999 2000 2001 2002 2003 2004RO RO UE-25 UE-15Tineri (18-24 ani) ce părăsesc timpuriusistemul educaţional, fără a continua studiile22,4 23,1 21,8 22,9 22,7 23,4 15,7 b 17,8 bTineri ce părăsesc timpuriu sistemuleducaţional - ponderea populaţiei masculine24,2 24,1 22,2 23,7 23,9 24,9 18,1 b 20,4 bTineri ce părăsesc timpuriu sistemuleducaţional - ponderea populaţiei feminine20,4 22,0 21,4 22,1 21,5 21,8 13,3 b 15,3 bSursa: pentru România: Institutul Naţional de Statistică; Ancheta forţei de muncă în gospodării (AMIGO), date medii anuale;datele pentru 2002, 2003, 2004 au fost extinse pe baza rezultatelor Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor dinmartie 2002;pentru UE-25 şi UE-15: EUROSTAT, New Cronos, date medii anuale 2004.b ruptură de serie – date necomparabile cu anii precedenţi.Este importantă sublinierea diferenţelor pe sexe în ceea ce priveşte fenomenul abandonului şcolar. Înperioada 1999-2003, pentru populaţia masculină cu vârsta între 18-24 ani s-au înregistrat creşteri uşoareîn privinţa abandonului şcolar.Tendinţele înregistrate pe parcursul perioadei de referinţă reflectă creşterea ratei pierderilor şcolare la nivelde cohortă în ultimii ani, în special în ciclul gimnazial. Pentru învăţământul primar se constată o reducere aratei spre finalul intervalului, spre deosebire de gimnaziu la nivelul căruia tendinţa este ascendentă. Înintervalul de referinţă, rata abandonului şcolar anual a crescut de 2,5 ori pe ansamblul nivelului primar şigimnazial şi de aproape trei ori în gimnaziu. Studiile efectuate indică faptul că, în cazul copiilor care trăiescîn gospodării sărace există de 2,3 ori mai multe şanse de a abandona şcoala, comparativ cu copiii caretrăiesc în gospodării care nu sunt sărace, acest raport crescând până la 3,1 în cazul celor care trăiesc îngospodării sărace sever.123