Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
făcuse să evite un maldăr de pietre, de care capul
său ar fi trebuit să se spargă.
Rămase câteva secunde fără cunoştinţă.
Apoi, plin de vânătăi, cu genunchii zdreliţi, el
examină locul. O pădurice se întindea la dreapta,
şi pe acolo - fără îndoială - agresorul fugise de
frică. Beautrelet deznodă funia. Pe copacul din
stânga, de trunchiul căruia fusese legată, era
fixată o hârtiuţă. El o desfăcu şi citi:
„ Al treilea şi ultimul avertisment.”
Beautrelet se întoarse la castel, puse câteva
întrebări servitorilor şi-l găsi apoi pe judecătorul
de instrucţie într-o cameră de la parter, la
capătul aripii din dreapta, unde domnul Filleul
avea obiceiul să stea în timpul anchetelor sale.
Domnul Filleul scria şi grefierul şedea în faţa lui.
La un semn, grefierul ieşi şi judecătorul strigă:
— Dar ce e cu dumneata, domnule
Beautrelet Ai mâinile pline de sânge.
— Nu e nimic, nu e nimic, răspunse
tânărul... O simplă cădere, provocată de funia
aceasta, ce mi s-a întins în faţa bicicletei. Vă rog
doar să băgaţi de seamă că funia este din castel.
Acum douăzeci de minute, a servit la uscatul
rufelor lângă spălătorie.
104