Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
Toată noaptea răpirii am mers cu
automobilul, iar dimineaţa cu trăsura. N-am putut
vedea nimic. Aveam ochii legaţi. Castelul în care
sunt închis, trebuie să fie – judecând după
construcţia sa şi vegetaţia din parc – în centrul
Franţei. Camera pe care o ocup e la etajul al
doilea, e o cameră cu două ferestre, dintre care
una e aproape astupată de o perdea de glicine.
După amiaza sunt liber, la anumite ore şi mă
plimb în parc, dar sub o supraveghere care
continuă permanent.
Îţi scriu scrisoarea aceasta la întâmplare şi o
leg de o piatră. Poate că într-o zi o voi putea
arunca peste zid şi vreun ţăran o va ridica.
Dar nu te nelinişti. Sunt tratat cu toate menajamentele.
Bătrânul tău tată care te iubeşte şi e întristat
la gândul că-ţi faci atâtea griji.
BEAUTRELET”
Isidore se uită imediat la mărcile poştale.
Ştampila era din Cuzion, departamentul Indre.
Departamentul Indre... departamentul pe
care de săptămâni de zile el îl cerceta cu
de-amănuntul, locşor cu locşor!
173