Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
spui tot ce-mi va putea fi folositor. Ai surprins
ceva... vreo vorbă a acelor oameni Cum s-a
efectuat răpirea
Ea răspunse numaidecât:
— Cu automobilul... i-am auzit vorbind.
— Şi ce drum au apucat
— A! Asta nu ştiu.
— N-au pronunţat în faţa ta nici un cuvînt
care ar putea să ne vină într-ajutor
— Nici unul... a fost totuşi unul care a spus:
„Nu e vreme de pierdut... mâine dimineaţă la 8
şeful trebuie să telefoneze de acolo...”
— Unde „acolo...” Adu-ţi aminte... Era un
nume de oraş, nu
— Da... un nume... Începea cu Château...
— Châteaubriant... Château-Thierry
— Nu... nu...
— Châteauroux
— Da... Châteauroux...
Beautrelet nu aşteptă s-o audă pronunţând
ultima silabă. Sări în sus, şi fără a-i păsa de
Froberval, fără a se mai ocupa de fetiţă, deschise
uşa şi dădu fuga la gară:
168