Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
— Să vină aici vizitiul care ne-a adus azi
dimineaţă! Vizitiul de la caleaşcă!
Caporalul de jandarmi şi inferiorul său
dădură fuga la grajd. După câteva minute,
caporalul se întoarse singur.
— Ce-i cu vizitiul
— A cerut să i se dea de mâncare la
bucătărie, a mâncat şi apoi...
— Şi apoi
— A şters-o.
— Cu trăsura lui
— Nu. Sub pretextul că se duce să vadă o
rudă la Ouville, a împrumutat bicicleta
rândaşului. Iată pălăria şi pardesiul lui.
— Cum A plecat cu capul gol
— A scos din buzunar o şapcă şi şi-a pus-o
şi a plecat.
— O şapcă
— Da, una de piele galbenă, după cât se
pare.
— De piele galbenă... Imposibil! Uite-o aici!
— O văd, domnule judecător de instrucţie,
dar şapca lui era ca asta.
22