Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
lagune ireale, câmpii în flăcări, păduri de aur,
lacuri de sânge, o întreagă fantasmagorie
aprinsă, calmă.
Albastrul cerului se întunecă. Venus se
aprinse pe cer cu o strălucire minunată apoi alte
stele apărură, timide încă.
Şi Beautrelet, subit, îşi închise ochii şi
strânse convulsiv la frunte braţele îndoite. Aici!...
Ohh! I se păru că va muri de bucurie, atât de
crud îi strângea inima emoţia acestei clipe – aici,
aproape în vârful Acului de la Étretat, dedesubtul
vârfului extrem, în jurul căruia zburau pescăruşi,
o dâră de fum care ieşea dintr-o crăpătură, ca
dintr-un coş invizibil, o dâră de fum se suia în
spirale lente în aerul calm al amurgului.
CAPITOLUL IX
Sesam, deschide-te
Stânca din Étretat era ascuţită ca un ac şi
găurită pe dinăuntru! Aceasta era explicaţia
termenului „Aiguille Creuse” (Acul scobit).
Fenomen al naturii Scobitură produsă de
cataclisme interioare sau de efortul nesimţit al
mării care spumegă, al ploii care se infiltrează
Sau mai degrabă opera supraomenească,
executată de oameni, Gali, Celţi, oameni
261