Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
coloanelor. Se asigurară că bisericuţa era bine
închisă şi că nici una din ferestre nu era spartă.
Cotrobăiră toate colţurile. Cercetările fură
zadarnice.
O singură descoperire: în locul unde se
prăbuşise individul rănit de Raymonde, găsiră o
şapcă de şofer, de piele roşcată. Afară de asta,
nimic.
La orele 6 dimineaţa, jandarmeria din
Ouivelle-la-Rivière era prevenită şi se prezentă la
faţa locului, după ce trimisese prin curier expres
parchetului din Dieppe o mică notă relatând
împrejurările crimei, prinderea iminentă a
principalului vinovat, descoperirea şepcii sale şi a
pumnalului cu care săvârşise crima. La orele 10
două trăsuri coborau panta uşoară care ducea la
castel. Una, o caleaşcă venerabilă, aducea pe
adjunctul de procuror şi pe judecătorul de
instrucţie, însoţit de grefierul său. În cealaltă,
modestă gabrioletă, luaseră loc doi tineri
reporteri, reprezentând – unul „Journal de
Rouen”, iar celălalt un mare ziar parizian.
Vechiul castel apăru. Odinioară locuinţă a
stareţilor din Ambrumésy, mutilat de revoluţie,
restaurat de contele de Gesvres căruia îi
aparţinea de douăzeci de ani, castelul cuprinde
un corp de case cu o turlă, în care se află un
9