Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
din care nepoata-mea, domnişoara de Saint-
Véran, a luat puşca. Cât despre şapca de şofer,
ea trebuie să fie a asasinului.
Domnul Filleul mai studie câteva detalii din
încăpere, adresă câteva întrebări doctorului, apoi
îl rugă pe domnul de Gesvres să-i povestească ce
a văzut şi ce ştie. Iată ce spune contele:
— Jean Daval m-a trezit din somn.
Dormeam de altfel prost, cu străfulgerări de
luciditate, în care aveam impresia că aud paşi
când, deodată, deschizând ochii, îl zării la
picioarele patului, cu lumânarea în mână.
Îmbrăcat cum îl vedeţi acum, căci lucra adeseori
foarte târziu noaptea. Părea foarte agitat şi-mi
spuse cu glasul coborât: „Sunt oameni în salon”.
Într-adevăr auzii zgomote. Mă ridicai şi întredeschisei
binişor uşa acestui buduar. În aceeaşi
clipă, uşa cealaltă, care dă în salonul cel mare se
deschise, şi în prag apăru un om care se repezi la
mine şi mă ameţi cu un pumn în tâmplă. Vă
povestesc toate acestea fără detalii, domnule
judecător de instrucţie, pentru simplul motiv că
nu-mi amintesc decât faptele principale şi că
aceste fapte s-au petrecut cu o repeziciune
extraordinară.
— Apoi
13