Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
— Da, pe culoarul acesta, pe dreapta.
— Camera albastră, murmură Valméras.
Uşa are două canaturi; o să ne vină mai uşor s-o
deschidem.
Şi într-adevăr, unul din canaturi cedă foarte
repede. Bătrânul Beautrelet se însărcină s-o
vestească pe tânăra fată.
După zece minute ieşi din cameră,
împreună cu dânsa, şi spuse fiului său:
— Ai avut dreptate... e domnişoara de
Saint-Veran. Coborâră toţi patru. La capătul de
jos al scării, Valméras se opri şi se aplecă asupra
omului, apoi îi atrase pe ceilalţi spre camera de
pe terasă şi zise:
— Nu e mort; va trăi.
— A! făcu Beautrelet uşurat.
— Din fericire, lama cuţitului meu s-a
încovoiat... şi lovitura nu e mortală.
Această primă victorie nu-i putea ajunge lui
Beautrelet. După ce instală pe tatăl său şi pe
tânăra fată, îi întrebă asupra oamenilor care
locuiau în castel şi în special asupra obiceiurilor
lui Arsène Lupin. Află astfel că Lupin nu venea
decât la trei, patru zile, sosind cu automobilul şi
plecând apoi dis-de-dimineaţă. Ori de câte ori
192