Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
Foarte calm şi ca şi cum, într-adevăr, n-ar fi
auzit, Lupin zise:
— Şi-ţi mărturisesc că era într-un hal fără
de hal Acul Scobit, când am reuşit să-l descopăr!
Se vedea bine că nimeni nu posedase secretul de
un secol încoace. Tunelul ameninţa să se astupe.
Scările putrezeau. Apa pătrundea prin crăpături.
A trebuit să consolidez, să repar.
Beatrelet nu se putu împiedica să întrebe:
— La venirea dumitale, nu se găsea nimic
înăuntru.
— Aproximativ nimic. Probabil că regii n-au
folosit Acul – astfel cum am făcut eu – ca
magazie.
— Dar ca refugiu
— Da, probabil în epoca năvălirilor şi de
asemenea în timpul războaielor civile. Dar
adevărata sa destinaţie a fost să devină, cum să
spun... Sipetul regilor Franţei.
Izbiturile deveneau mai violente şi erau
acum mai puţin surde. Probabil că Ganimard
spărsese prima uşă şi ataca a doua.
O linişte, după care alte izbituri mai
apropiate. Era a treia uşă. Mai rămâneau două.
294