Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
apese trăgaciul. Nu era nevoie decât de un mic
efort...
— Hârtia, repetă Bredoux... De nu...
— Iat-o! zise Beautrelet.
Scoase din buzunar portofelul şi-l întinse
grefierului, care-l luă.
— Perfect! Eşti un băiat de înţeles. Hotărât,
e treabă de făcut cu tine... Cam fricos, dar cu
destul bun simţ. Voi vorbi despre tine cu
camarazii mei. Şi acum o şterg. Adio.
Băgă revolverul în buzunar şi întoarse
cârligul ferestrei. În momentul acesta se auzi
zgomot pe culoar.
— Adio. repetă el... Nu mai am o clipă de
pierdut.
Dar o idee îl opri. Cu un gest, verifică
conţinutul portofelului.
— Mii şi milioane de draci! scrâşni el. Hârtia
nu e înăuntru... Ţi-ai bătut joc de mine.
Şi sări înapoi în odaie.
Se auziră două detunături. Isidore, la
rândul lui, pusese mâna pe revolverul său şi
trăsese.
114