Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
— Apoi Te voi obliga să stai cuminte. Ne
cam plictiseşti, băieţaş. Lasă-ne în pace şi ocupăte
de treburile tale. Am ajuns la capătul răbdării.
Cu aceste cuvinte înaintase ţinând
revolverul mereu aţintit asupra tânărului,
vorbind cu glasul surd, sacadând silabele, cu un
accent de o nemaipomenită energie. Ochiul îi era
aspru, iar surâsul crud.
Beautrelet se cutremură. Pentru prima oară
avea senzaţia primejdiei. Şi încă ce primejdie! Se
simţea în faţa unui inamic ireductibil, a unei
forţe oarbe şi irezistibile.
— Şi apoi întrebă el cu glasul stins.
— Apoi Nimic... Vei fi liber.
După o pauză, Bredoux vorbi din nou:
— Nu mai avem decât un minut. Trebuie să
te hotărăşti. Haide, băieţaş, nu face prostii... Noi
suntem cei mai tari, totdeauna şi pretutindeni...
Repede, hârtia!...
Isidore nu se clintea, livid, încremenit,
stăpân totuşi pe el însuşi şi cu creierul lucid,
deşi nervii îl părăsiseră. La douăzeci de
centimetri în faţa ochilor săi se afla ţeava neagră
a revolverului. Degetul, îndoit, stătea gata să
113