Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
Beautrelet. În toate punctele, realitatea părea că
se supune celor decretate de el în prealabil.
Lupin îşi găsise naşul.
Beautrelet ceru tatălui său înainte de a se întoarce
în munţii săi din Savoia, să se odihnească
câteva luni la soare, şi-l conduse el însuşi,
împreună cu domnişoara de Saint-Véran, în apropiere
de Nisa, unde contele de Gesvres şi fiica sa
Suzanne se instalaseră pentru sezonul de iarnă. A
doua zi, Valméras aduse pe mama sa la noii săi prieteni,
şi ei compuseră astfel o mică colonie, grupată
în jurul vilei contelui de Gesvres, colonie pe care o
păzeau zi şi noapte şase oameni angajaţi de conte.
La începutul lui octombrie, Beautrelet, elev
la retorică, se duse la Paris să reînceapă
cursurile sale şi să-şi pregătească examenele. Şi
viaţa reîncepu, calmă de astă dată şi fără
incidente. Ce putea de altfel să se întâmple
Războiul nu se isprăvise oare
Probabil că Lupin avea, la rândul lui,
senzaţia precisă că nu-i mai rămâne decât să se
resemneze, căci într-o bună zi celelalte două
victime ale sale, Ganimard şi Herlock Sholmès,
reapărură. Întoarcerea lor în lumea aceasta
fusese -însă cu totul lipsită de strălucire. Un
măturător de stradă îi găsi, în faţa prefecturii
poliţiei, adormiţi şi legaţi cobză.
196