Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
Într-adevăr, o lumină pală, care părea a fi
însăşi culoarea apei, îi acoperise în momentul
când ieşiră din grotă şi pătrundea în cabină prin
două ferestruici şi printr-o rotund de sticlă care
se afla în podeaua punţii şi permitea să se
inspecteze straturile superioare ale mării.
Şi imediat, o umbră alunecă deasupra lor.
— Atacul e pe cale să se producă. Flota
inamică înconjoară Acul. Dar oricât de scobit ar fi
acest ac, mă întreb cum or să pătrundă
înăuntru.
Lupin luă cornetul acustic:
— Să rămânem mereu la fund, Charolais.
Unde mergem Dar ţi-am spus. La port-Lupin, şi
cu toată viteza, m-ai auzit Trebuie să avem apă
destulă pentru a putea acosta, nu uita că avem o
doamnă cu noi.
Treceau alături de stânci. Algele, ridicate, se
înălţau ca o vegetaţie neagră şi rea, iar curenţii
dinăuntru le făceau să se onduleze graţios, să se
întindă ca nişte şuviţe de păr plutitoare.
Încă o umbră, ceva mai lungă.
— Acesta este torpilorul, zise Lupin. Acum
va începe să bubuie tunul. Ce va face Nelson Va
bombarda Acul Nici nu-ţi dai seama, Beautrelet,
314