Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
crede că descifrase cheia enigmei şi în felul acesta
cercetările încetară.
Calculul era just, căci după mai bine de două
secole, domnul Beautrelet a căzut şi el în aceeaşi
cursă. Or, la aceasta, domnule director, am vrut să
ajung, scriindu-vă scrisoarea de faţă. Dacă Lupin,
sub numele de Anfredi, a închiriat de la domnul
Valméras castelul Aiguille, pe malul râului Creuse,
dacă a adăpostit înăuntru pe doi prizonieri ai săi,
e pentru că era sigur de succesul inevitabilelor
cercetări ale domnului Beautrelet şi pentru că, în
scopul de a fi lăsat în pace, astfel cum ceruse,
întinsese domnului Beautrelet ceea ce am putea
numi capcana istorică a lui Ludovic al XIV-lea.
În felul acesta ajungem la concluzia
indiscutabilă că Lupin, fără ajutorul nimănui şi
fără a cunoaşte alte fapte decât acelea pe care le
cunoaştem şi noi, a reuşit – prin miracolul unui
geniu cu adevărat extraordinar – să descifreze
indescifrabilul document şi că acelaşi Lupin, ultim
moştenitor al regilor Franţei, cunoaşte misterul
regal de la „Aiguille Creuse”.
Aici se termina articolul. Dar de câteva
minute, de la pasajul privitor la castelul Aiguille,
nu Beautrelet mai continuase lectura.
Înţelegându-şi înfrângerea, zdrobit de povara
208