Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
După o săptămână de completă zăpăceală,
cei doi reuşiră să redevină stăpâni pe gândurile lor
şi povestiră – sau, mai bine zis, Ganimard povesti,
căci Sholmès se închise într-o tăcere ermetica – că
făcuseră pe bordul yacht-ului „l'Hirondelle” o călătorie
în jurul Africii, călătorie superbă, instructivă,
în decursul căreia se putuseră considera ca şi liberi,
afară de câteva ore pe care trebuiseră să le
petreacă în fundul vasului, când echipajul debarca
în porturi exotice.
Cât despre aterizarea lor în faţa prefecturii
poliţiei, nu-şi mai aminteau de nimic, adormiţi
probabil de mai multe zile.
Această punere în libertate era mărturisirea
completă a înfrângerii. Şi nemailuptând, Lupin o
proclama fără restricţie.
Un eveniment, de altfel, o făcu şi mai
strălucită: logodna lui Louis Valméras cu
domnişoara de Saint-Veran. În intimitatea pe
care o creau între ei condiţiile actuale ale vieţii
lor, cei doi tineri se îndrăgostiră unul de altul.
Valméras se amoreză de farmecul melancolic al
Raymondei, iar ea, rănită de viaţă, dornică de
protecţie, fu învinsă de forţa şi energia aceluia
care contribuise atât de eroic la salvarea ei.
197