Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
înapoie la castel. Acolo îl aştepta o scrisoare prin
bunăvoinţa domnului conte de Gesvres.
Ea cuprinde următoarele rânduri:
„ Al doilea avertisment. Să taci. De nu...”
— Hm! murmură el. Va trebui să iau
oarecare precauţii pentru siguranţa mea
personală, de nu, vorba lor...
Era ora 9, Beautrelet se plimbă printre
ruine, apoi se lungi lângă arcada cea mare şi
închise ochii.
— Ei bine, tinere, eşti mulţumit de excursia
dumitale
Era domnul Filleul care sosise la ora fixată.
— Încântat, domnule judecător de
instrucţie.
— Cu alte cuvinte
— Cu alte cuvinte, sunt gata să-mi ţin
făgăduiala... cu toate cele scrise în scrisoarea
aceasta care nu mă obligă la nimic.
Şi-i arătă domnului Filleul scrisoarea.
— A! fleacuri! exclamă acesta. Sper că asta
n-o să te împiedice...
— Să vă spun ceea ce ştiu Nu, domnule
judecător de instrucţie. Am făgăduit şi mă voi
89