Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
prin urmare, ca inamici se cade să tratăm unul
cu celălalt.
— Să tratăm făcu Beautrelet surprins.
— Da, să tratăm. N-am pronunţat cuvântul
la întâmplare, şi-l repet, oricât m-ar costa. Şi te
asigur că mă costă destul. E prima oară că-l
întrebuinţez de faţă cu un adversar. Dar ţin să-ţi
spun imediat că este şi ultima oară. Profită de
ocazie. Nu voi pleca de aici decât cu o promisiune
din partea dumitale. De nu, începem războiul.
Beautrelet părea din ce în ce mai surprins.
El zise blajin:
— Nu mă aşteptam la aceasta... Îmi vorbeşti
foarte ciudat! E cu totul altfel de cum m-am aşteptat!...
Da, mi te-am închipuit cu totul altfel...
De ce mânia, ameninţările astea Suntem
oare inamici pentru că împrejurările ne fac să ne
ciocnim Inamici... de ce
Lupin păru că se cam fâstâceşte, dar
aplecându-se asupra tânărului, zise:
— Ascultă, tinere, nu stăm acum să ne
alegem expresiile. E un fapt, un fapt cert şi
indiscutabil. Anume: de zece ani, nu m-am lovit
încă de un adversar cu forţa dumitale; cu
Ganimard, cu Herlock Sholmès, m-am jucat cum
132