Enigma acului scobit

— Ce este
Enigma acului scobit
— Nevastă-mea... care e cusătoreasă la
Neuvillette...
— Da, ştiu... Césarine... Ei bine
— A văzut un marinar hoinărind azi
dimineaţă prin sat.
— Ce mutră avea marinarul
— Nu tocmai naturală... Un cap de englez.
— A! făcu Lupin preocupat... I-ai dat ordin
Césarinei...
— Să-şi deschidă ochii Da, şefule.
— Bun! stai aici şi aşteaptă-l pe Charolais.
Trebuie să se întoarcă peste două-trei ore. Dacă
se întâmplă ceva, sunt la fermă.
Îşi continuă drumul şi-i zise lui Beautrelet:
— Chestia asta mă cam nelinişteşte... Să fie
Sholmès. A! Dacă este el, enervat cum trebuie să
fie, primejdia e mare.
Şovăi un moment:
— Mă întreb dacă n-ar fi mai bine să ne
întoarcem... da, am presimţiri rele...
Câmpii uşor ondulate se desfăşurau până în
zare. Pe stânga, alei de copaci duceau spre ferma
319