Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
oamenii de spirit luară partea lui şi simpatia
mulţimii trecu fără tranziţie de la Lupin la Isidore
Beautrelet, astfel că în lupta care se angaja între
ei, se proclama cu anticipaţie victoria tânărului
retorician.
În tot cazul, atât domnul Filleul cât şi
parchetul din Paris păreau decişi să-i
stânjenească posibilitatea acestei victorii. Pe de o
parte, nu se putea stabili identitatea domnului
Harlington şi nici nu se puteţi găsi o probă
decisivă din care să reiasă că face parte din
banda lui Lupin. Tovarăş ori ba, Harlington tăcea
cu încăpăţânare. Ceva mai mult: examinându-ise
scrisul, nu se putu afirma cu certitudine că el
era autorul scrisorii interceptate. Un domn
Harlington, prevăzut cu o valiză şi cu un portcart
plin de bancnote, trăsese la Grand-Hotel, - asta
era tot ce se putea afirma.
Pe de altă parte, la Dieppe, domnul Filleul
se odihnea pe poziţiile ce i le cucerise Beautrelet.
Nu mai făcea nici un pas înainte. În jurul
individului, pe care domnişoara de Saint-Veran îl
luase drept Beautrelet în ajunul crimei, acelaşi
mister. Aceleaşi neguri de asemenea în legătură
cu tot ce privea furtul celor patru Rubens. Ce se
întâmplase cu tablourile acestea Dar
72