Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
— Ce este asta exclamă Beautrelet foarte
surprins. Ce faci acolo
— Cred că în felul acesta vom fi mai în voie
pentru cele ce avem să discutăm, ripostă
Bredoux.
Beautrelet se repezi la o altă uşă care dădea
în camera vecină. Înţelesese. Complicele era
Bredoux, însuşi grefierul judecătorului de
instrucţie.
Bredoux hohoti:
— Nu-ţi mai zdreli degetele, amice! Am şi
cheia acestei uşi în buzunar.
— Mai rămâne fereastra! strigă Beautrelet.
— Prea târziu! ripostă Bredoux, înfigânduse
în faţa geamului, cu revolverul în mână.
Retragerea era tăiată. Lui Beautrelet nu-i
mai rămânea nimic de făcut, nimic altceva decât
să se apere împotriva inamicului, care se
demasca cu o îndrăzneală atât de brutală.
Isidore, pe care-l sugruma un simţământ de
teamă necunoscut până atunci, îşi încrucişa
braţele.
— Aşa! glăsui grefierul. Şi acum să fim
scurţi.
111