Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
Ganimard fu de aceeaşi părere, şi ei dădură
ordin să fie rugat contele să vină în salon.
Fu o adevărată victorie aceea pe care o
repurta tânărul retor licean. A constrânge pe doi
oameni de meserie, pe doi profesionişti ca domnii
Filleul şi Ganimard, să primească drept bune
ipotezele sale, era un omagiu cu care oricare altul
s-ar fi fudulit. Însă Beautrelet părea nesimţitor la
aceste mici satisfacţii de amor propriu şi,
păstrându-şi surâsul pe buze, fără cea mai mică
ironie, aştepta. Domnul de Gesvres intră.
— Domnule conte, îi zise judecătorul de
instrucţie, urmarea anchetei noastre ne pune în
faţa unei eventualităţi cu totul neprevăzute, şi pe
care v-o supunem cu toate rezervele. S-ar
putea... repet: s-ar putea... ca hoţii, pătrunzând
aici, să fi voit să vă fure cei patru Rubens sau în
tot cazul să-i înlocuiască cu patru copii... copii ce
ar fi fost executate, acum un an, de către un
pictor cu numele de Charpenais. Voiţi să aveţi
amabilitatea de a examina tablourile acestea şi să
ne spuneţi dacă recunoaşteţi în ele pe cele
autentice
Contele păru că înăbuşe o mişcare de
nemulţumire, se uită la Beautrelet, apoi la
domnul Filleul, şi răspunse fără a-şi lua
osteneala de a se apropia de tablouri:
52