Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
care refuza să facă orice depoziţie, mărturisi
totuşi intimilor săi - a căror primă grijă fusese să
vorbească - că realmente într-o criptă fusese dus,
la un rănit pe care complicii săi i-l prezentaseră
sub numele de Arsène Lupin. Şi acum, în aceeaşi
criptă, se găsise cadavrul lui Étienne de Vaudreix
- care Étienne de Vaudreix nu era altul decât
Arsène Lupin, după cum o dovedise instrucţia -
identitatea dintre Arsène Lupin şi rănit primea în
felul acesta un supliment de. demonstraţie.
Aşadar, Lupin fiind mort şi cadavrul
domnişoarei de Saint-Veran recunoscut graţie
brăţării ce o purta, drama se sfârşise.
Totuşi, nu se sfârşise. Nu se ştia de ce nu se
sfârşise, dar datorită aserţiunii tânărului,
misterul rămânea întreg. Mărturia realităţii nu
valora cât afirmaţia unui Beautrelet. Exista
desigur ceva ce nu se cunoştea şi acest ceva
toată lumea era convinsă că Beautrelet va fi
capabil să-l explice.
De aceea, toată lumea aştepta cu o
îngrijorare nespusă, la început, buletinele
medicale pe care le publicau doctorii din Dieppe,
cărora contele le încredinţase pe bolnav. Ce
dezolare în primele zile, când se crezu că viaţa sa
e în primejdie! Şi ce entuziasm în dimineaţa când
ziarele anunţară că orice pericol era înlăturat!
118