Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
Massiban şi de întâlnirea care ţi-a dat-o azi
dimineaţă la castelul Velines Din flecăreala
amicului tău la care locuieşti. Îţi încredinţezi
secretele acestui imbecil şi el n-are nimic mai
bun de făcut decât să le comunice prietenei sale.
Şi prietena lui n-are nici un secret pentru Lupin.
Ei, ce-ţi spuneam Uite, te-ai schimbat la faţă. Pe
onoarea mea, eşti delicios, puiule. Aş fi în stare
să te sărut... ai nişte priviri mirate, care-mi merg
drept la inimă.
Se auzi duduitul unui motor în apropiere.
Lupin îl apucă brusc de braţ pe Beautrelet şi
glacial, ochi în ochi, îi zise:
— O să stai cuminte acum, – m-ai înţeles.
Cred că-ţi dai seama că nu mai ai nici o scăpare.
Prin urmare, e de prisos să-ţi uzezi puterile şi să
pierzi vremea. Sunt destui bandiţi pe lumea asta.
Dă fuga după ei şi lasă-mă pe mine în pace... că
de nu... Ne-am înţeles, sper!
Îl scutură, ca să-i impună voinţa. Apoi rânji:
— Mare prost mai sunt! Tu şi să-mi dai
pace! Nu eşti tu din cei care o lasă moale. A! Nu
ştiu zău ce mă reţine. În doi timpi şi trei mişcări,
ai fi legat şi cu căluşul în gură... Iar eu aş putea
să mă retrag în liniştitul adăpost, pe care mi l-au
preparat strămoşii mei, Regii Franţei, şi să profit
235