Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
— Şi apoi... Mi se pare că urmarea nu e
mai puţin lămurită: „Ridicarea coletului
terminată... Camarazii plecat cu el aşteaptă
instrucţiuni până la 8 dimineaţa. Totul merge
bine”. Ce ţi se pare obscur în toate astea
Cuvântul colet Ce Dumnezeu! Nu se putea scrie
„Domnul Beautrelet tatăl”. Atunci ce Felul cum
s-a săvârşit operaţia Minunea graţie căreia tatăl
tău a fost luat din arsenalul de la Cherbourg, cu
toate că era păzit de douăzeci de inşi O Doamne!
Astea sunt fleacuri! Fapt precis este că a fost
expediat coletul. Ce mai zici, băieţaş
Cu întreaga sa fiinţă încordată, cu toate
eforturile de voinţă de care era capabil, Isidore se
străduia să nu-şi piardă cumpătul. Dar i se vedea
tremurul buzelor, fălcile contractate, ochii care
încercau zadarnic să se fixeze asupra unui punct.
El bolborosi câteva cuvinte, tăcu, şi deodată,
pierzându-şi cumpătul îşi duse mâinile la faţă şi
izbucni în hohote de plâns:
— O tată... tată...
Deznodământ neprevăzut, care era tocmai
zdrobirea de care avea nevoie amorul propriu al
lui Lupin, dar care mai era şi altceva, ceva
nesfârşit de înduioşător şi nesfârşit de naiv.
Lupin avu un gest de enervare şi-şi luă pălăria,
ca şi cum criza aceasta neobişnuită de
141