Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
Bătrânul Charel se opri în două locuri
vreme îndelungată, ascuţind zeci de cuţite. Dar
în cele din urmă o luă pe drumul care duce spre
Crozant şi Eguzen.
Beautrelet o luă pe acelaşi drum, în urma
lui. Dar după vreo cinci minute avu impresia că
nu e singurul care-l urmăreşte pe tocilar. Un
individ umbla între ei şi se oprea când se oprea şi
bătrânul Charel şi pleca când pleca şi el, fără a-şi
da prea multă osteneală să nu fie văzut.
„E supravegheat”, îşi zise Beautrelet, „s-a
aflat că omul a găsit o scrisoare şi vor să ştie
acum dacă se opreşte în faţa zidului castelului”.
Inima îi bătea. Evenimentul se apropia.
Toţi trei, unul după altul, suiau şi coborau
pantele acestui ţinut accidentat şi sosiră la
Crozant. Aici, bătrânul Charel poposi o oră. Apoi
coborâ la râu şi trecu podul. Dar atunci se
produse un fapt care-l surprinse pe Beautrelet.
Individul nu trecu şi el apa, ci se mulţumi doar
să se uite după tocilar şi, când îl pierdu din ochi,
apucă un drum care-l duse pe câmp.
Ce să facă Beautrelet şovăi câteva secunde,
apoi brusc se hotărâ. Porni în urmărirea
individului.
178