Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
doi vizitii care veniseră cu trăsurile din Dieppe.
Domnul Filleul urmă.
— Ar fi timpul, de asemenea, să ne punem
de acord asupra felului cum a dispărut acest al
treilea personaj. Dumneavoastră duduie, aţi tras
cu arma aceasta şi din fereastra aceasta
— Da. Individul s-a poticnit de piatra de
mormânt, aproape ascunsă de mărăcini de la
stânga bisericii.
— Dar s-a ridicat!
— Numai pe jumătate. Victor a coborât
imediat ca să păzească portiţa, iar eu l-am
urmat, lăsând aici în observaţie pe servitorul
nostru Albert.
Albert îşi făcu şi el depoziţia şi judecătorul
trase concluzia:
— Prin urmare, după dumneata, rănitul n-a
putut să fugă pe la stânga, dat fiind că tovarăşul
dumitale păzea poarta şi nici pe la dreapta
pentru că ar fi trebuit să-l vezi dumneata
străbătând răzorul. Prin urmare, judecând logic,
individul se află în acest moment în spaţiul
relativ restrâns care se află sub ochii noştri.
— Aceasta e părerea mea.
— E şi a dumneavoastră, duduie
17