Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
— Uite, aşa. Ieri dimineaţă, la orele 6,
văzând că nu coboară ca de obicei, am deschis
uşa camerei sale. Nu mai era acolo.
— Dar alaltăieri mai era
— Da, alaltăieri n-a ieşit din camera sa. Era
cam obosit, şi Charlotte i-a dus dejunul şi cina la
orele 7 seara.
— Aşadar, între orele 7 seara, alaltăieri, şi
orele 6 dimineaţă ieri, a dispărut
— Da, noaptea dinaintea ăsteia. Decât...
— Decât
— Păi să vezi... Noaptea nu se poate ieşi din
arsenal.
— Asta înseamnă că n-a ieşit...
— Imposibil! Camarazii mei şi cu mine am
scotocit întregul port militar.
— Asta înseamnă că a ieşit.
— Imposibil! Paza e strictă. Beautrelet
medită puţin şi zise apoi:
— În cameră, patul era desfăcut
— Nu.
— Şi camera era în ordine
162