Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
împins zelul său ceva prea departe şi mi-a
încrucişat planurile, permiţându-şi din proprie
iniţiativă să te lovească.
— O! Nu e cine ştie ce nenorocire.
— Ba da, ba da, şi l-am admonestat sever.
Trebuie totuşi să spun în favoarea lui că a fost
surprins de repeziciunea realmente neaşteptată a
anchetei dumitale. Dacă ne-ai fi lăsat câteva
ceasuri mai mult, ai fi scăpat de acest atentat de
neiertat...
— Şi aş fi avut marele avantaj, fără îndoială,
de a împărţi soarta domnilor Ganimard şi
Herlock Sholmès
— Exact! exclamă Lupin izbucnind în râs.
Iar eu n-aş fi suferit torturile grozave pe care mi
le-a pricinuit rănirea dumitale. Am trecut, ţi-o
jur, prin ceasuri cumplite, şi astăzi încă paloarea
dumitale îmi dă remuşcări...
— Dovada de încredere, răspunse
Beautrelet, pe care mi-o dai prezentândumi-te
aşa – mi-ar fi fost doar atât de uşor să aduc cu
mine câţiva prieteni de-ai lui Ganimard! - această
dovadă de încredere şterge tot.
Vorbea serios Mărturisesc că nu mai
înţelegeam nimic. Lupta între cei doi oameni
129