Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
alt ajutor. Studierea broşurii şi studierea
documentului, – atât şi nimic mai mult.
Ei bine! Beautrelet nu putea purcede oare
de pe acelaşi tărâm De ce să încerce o luptă
imposibilă De ce să continue aceste anchete
vane, în care era sigur de mai înainte că va
ajunge la cel mai penibil dintre rezultate
Hotărârea sa fu categorică şi imediată şi,
conformându-se, avu intuiţia fericită că era pe
calea cea bună. În primul rând, părăsi fără
acuzări inutile pe camaradul său de la
Janson-de-Sailly şi luându-şi geamantanul, se
instală într-un mic hotel situat în centrul
Parisului. Din hotelul acesta nu ieşi zile întregi.
Doar uneori mânca la restaurantul hotelului.
Restul timpului, încuiat cu cheia, cu perdelele
camerei închise ermetic, medita.
„Zece zile” zisese Arsène Lupin. Beautrelet,
străduindu-se să uite tot ce făcuse şi să nu-şi
mai amintească decât elementele din broşură şi
din document, avea ambiţia arzătoare să rămână
în limitele acestor zece zile. Totuşi, a zecea zi
trecu, şi trecu şi a unsprezecea şi a
douăsprezecea, dar în a treisprezecea zi se făcu o
lumină în creierul lui, şi foarte repede, cu iuţeala
uluitoare a ideilor care se dezvoltă în noi ca nişte
plante miraculoase, adevărul apăru, se dezvoltă,
240