Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
au putut face cinci sute de kilometri de-a
curmezişul Franţei, spre a veni să telefoneze la
Châteauroux şi a o apuca apoi, în unghi ascuţit,
pe drumul Parisului
Călătoria aceasta formidabilă avea un scop
precis: să transporte pe bătrânul Beautrelet în
locul care-i era desemnat.
“Şi locul acesta e la îndemâna mea”, îşi
zicea Isidore înfiorat de nădejde. „La zece
kilometri, la cincisprezece kilometri de aici, tatăl
meu aşteaptă să-i vin în ajutor. Este aici. Respiră
acelaşi aer ca şi mine”.
Dar după cincisprezece zile de cercetări
infructuoase, entuziasmul său începu să se
răcească, şi Beautrelet îşi pierdu toată
încrederea. Succesul întârziind, el îl socoti
imposibil, şi deşi îşi continua investigaţiile, ar fi
resimţit o adevărată surpriză, dacă străduinţele
lui ar fi dus la cel mai mic rezultat.
Mai trecură câteva zile, monotone şi
descurajante. Beautrelet află din ziare că contele
de Gesvres şi fiica sa plecaseră din Ambrumésy şi
se instalaseră în apropiere de Nisa. Mai află de
eliberarea din închisoare a domnului Harlington,
a cărui nevinovăţie se dovedise întocmai cum
indicase Arsène Lupin.
171