Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
ruinele, în loc să coboare pe scara casei, încercă
s-o facă pe scara lăsată de necunoscuţi. De
îndată ce reuşi, dădu fuga spre arcada lângă care
îl zărise pentru ultima oară pe individ. Treizeci de
paşi mai departe, o găsi pe Raymonde de vorbă
cu Victor.
— Ce se aude întrebă el.
— Imposibil să pun mâna pe el, răspunse
Victor.
— Portiţa
— Am fost acolo... iată cheia.
— Cu toate acestea... nu se poate...
— O! Despre asta sunt sigur... Peste zece
minute tâlharul va fi în mâinile noastre.
Fermierul şi fiul său, treziţi de detunătură,
soseau de la ferma ale cărei dependinţe se aflau
destul de departe pe dreapta, însă dincoace de
ziduri; ei nu se întâlniseră cu nimeni.
— Desigur, zise Albert; tâlharul n-a putut
părăsi ruinele... O să-l găsim în fundul vreunei
scorburi.
Organizară o căutare metodică, cercetând
fiecare tufiş, îndepărtând grelele şiraguri de
iederă care se încolăceau în jurul trunchiurilor
8