Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
— Nu ştiu, însă fiica şi nepoata mea vă vor
spune cu toată certitudinea că au văzut succesiv
doi oameni străbătând parcul şi că aceşti doi
oameni duceau pachete destul de voluminoase.
— Duduile...
— Duduile au visat... Aproape că mi-ar
veni şi mie a crede, căci de azi dimineaţă m-am
istovit tot căutând şi făcând supoziţii. De altfel,
nu e greu să le întrebaţi personal.
Cele două verişoare fură chemate în salonul
cel mare. Suzanne, palidă ca moartea şi încă
tremurând, de abia putea vorbi. Raymonde, mai
energică, mai virilă şi mai frumoasă, graţie
strălucirii aurii a ochilor ei castanii, povesti cele
întâmplate în cursul nopţii şi atitudinea ei.
— Cu alte cuvinte, duduie, depoziţia
dumneavoastră este categorică
— Absolut categorică. Cei doi oameni care
au străbătut parcul au avut obiecte asupra lor.
— Dar al treilea
— Al treilea a plecat de aici cu mâinile
goale.
— Aţi putea să ne daţi semnalmentele lui
15