Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
intrară aproape imediat într-o mare grotă, unde
două felinare circulau încoace şi încolo prin
întuneric. O umbră apăru şi o femeie se aruncă
de gâtul lui Lupin:
— Repede! repede! ce neliniştită eram! Ce
făceai acolo Dar văd că nu eşti singur.
Lupin o linişti:
— E amicul nostru Beautrelet.
Închipuieşte-ţi că amicul nostru Beautrelet a
avut delicateţea, dar o să-ţi povestesc asta mai
tîrziu. Eşti aici, Charolais Ei, ce se aude
Şalupa
Charolais răspunse:
— Şalupa e gata.
— Dă-i drumul, zise Lupin.
În clipa următoare, un motor începu să
ţăcăne, şi Beautrelet, a cărui privire se obişnuia
încetul cu încetul cu semiîntunericul, îşi dădu
seama că se aflau pe un soi de chei, la marginea
apei, şi că în faţa lor era o şalupă.
— Un canot automobil, zise Lupin,
lămurindu-l pe Beautrelet. Te miră, scumpul
meu Isidore. Nu înţelegi Cum apa pe care o vezi
nu e alta decât apa mării care se infiltrează la
310