Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
Două luni îi trebuiră ofiţerului, din cauza mutării
Reginei la Conciergerie, până ce putu să îndeplinească
misiunea cu care fusese însărcinat. În
cele din urmă, graţie unor intrigi de un mare vicleşug,
reuşi într-o zi să se afle în faţa Mariei Antoinette.
El îi spuse astfel ca numai ea să poată auzi:
— Din partea defunctului Rege, Doamnă,
pentru Majestatea Voastră şi fiul Vostru.
Şi îi întinse scrisoarea pecetluită.
Ea se asigură că paznicii n-o pot vedea, rupse
peceţile, păru uimită la vederea acestor rânduri
indescifrabile, apoi deodată păru a înţelege.
Surâse cu amărăciune şi ofiţerul percepu
cuvintele:
— De ce aşa târziu
Ea şovăi. Unde să ascundă acest document
primejdios În cele din urmă, deschise cartea de
rugăciuni şi într-un fel de buzunărel secret, care se
afla între pielea legăturii şi pergamentul
învelitoarei, strecură foaia de hârtie.
— De ce aşa târziu... zisese ea...
Foarte probabil, într-adevăr, că documentul
acesta, dacă ar fi putut s-o salveze, sosise prea
204