Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
— Se poate. Dar atunci îl scufund.
— Cum asta Cu tunul
— Evident! În momentul acesta se află la
Havre un torpilor. La o telegramă dată de mine,
se va afla la ora indicată, în împrejurimile Acului.
— Ce mândru ar fi Lupin! Un torpilor!...
După cum văd, domnule Ganimard, aţi prevăzut
tot. Nu mai avem decât să ne punem în mişcare.
Când dăm asaltul
— Mâine. În plină zi, în timpul fluxului, la
orele 10 fix.
Sub aparenţa sa de veselie, Beautrelet
ascundea o teamă profundă. Până a doua zi, nu
dormi, zămislind planurile cele mai
impracticabile.
Ganimard îl părăsise, spre a se duce la vreo
zece kilometri depărtare de Étretat, la Yport, unde
– prudent – dăduse întâlnire oamenilor săi şi unde
angajă douăsprezece bărci de pescari, în vederea –
zicea el – unor sondaje de-a lungul coastelor.
La orele 9 şi trei sferturi, escortat de
doisprezece vlăjgani zdraveni, se întâlni cu
Isidore la capătul de jos al drumului care suie
spre dâmb. La orele 10 fix, ajunseră în faţa
zidului de cărămizi. Era momentul decisiv.
278