Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
Consultă un mic ghid de buzunar, care nu-l
părăsea niciodată. Cuzion cătun din Eguzon...
Trecuse şi pe acolo.
Ca măsură de precauţie, îşi schimbă
deghizarea sa de englez, cu care începea să fie
cunoscut în ţinut, se îmbrăcă ca muncitor şi
dădu fuga la Cuzion. Era un sat de mică
importanţă. Acolo îi va fi uşor să descopere pe
trimiţătorul scrisorii.
Norocul îi veni în ajutor.
— O scrisoare aruncată la cutie miercurea
trecută... Întrebă primarul, burghez de treabă,
căruia Beautrelet i se încredinţa şi care se puse
la dispoziţia sa. Ia stai... Mi se pare că-ţi pot da o
informaţie preţioasă... sâmbăta trecută, un
tocilar bătrân, Charel, cu care m-am încrucişat la
capătul satului, m-a întrebat: „Domnule primar,
o scrisoare nefrancată se poate trimite” „Te
cred!” – „Şi ajunge la destinaţie” – „Sigur. Se
plăteşte doar o taxă; asta e tot”.
— Şi unde locuieşte Charel
— În vale, după curbă, casa de după cimitir.
Vreţi să vă însoţesc
Era o căsuţă izolată, ascunsă între copaci
înalţi. Când au intrat, trei păsărele îşi luară
174