Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
— Ce doreşte domnul întrebă o servitoare
care apăru în prag.
— Aş dori să vorbesc cu domnul baron de
Velines.
Şi-i întinse o carte de vizită.
— Domnul baron nu s-a sculat încă, dar
dacă domnul doreşte să aştepte...
— N-a mai sosit un domn care a întrebat de
dânsul... un domn cu barbă albă. puţin
încovoiat întrebă Beautrelet, care-l cunoştea pe
Massiban din fotografiile publicate de ziare.
— Ba da; domnul acesta a sosit acum zece
minute şi l-am introdus în vestibul.
Întrevederea dintre Massiban şi Beautrelet
fu din cele mai cordiale. Ei îşi comunicară
impresiile asupra documentului, asupra şanselor
ce le aveau de a descoperi cartea şi Massiban
repetă cele ce aflase cu privire la domnul de
Velines. Baronul era un om de şaizeci de ani care
– văduv de mulţi ani – trăia cu fiica sa, Gabrielle
de Villemon, care fusese crud lovită de pierderea
soţului şi fiului ei mai mare, morţi în urma unui
accident de automobil.
— Domnul Baron vă roagă să binevoiţi a
pofti sus.
222