Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
pe Lupin aplecându-se, alergând de-a lungul
zidului, trecând pe lângă uşă, chiar sub arma pe
care o ţinea Ganimard în sus, şi, se simţi
deodată, el, Beautrelet aruncat la pământ, ridicat
imediat şi dus de o forţă invizibilă.
Lupin îl ţinea în aer ca un paloş viu,
îndărătul căruia se ascundea:
— Zece contra unu că scap, Ganimard!
Lupin, vezi tu, are totdeauna resurse
neaşteptate...
Se retrăsese iute spre triptic. Ţinându-l cu o
mână pe Beautrelet lipit de pieptul său, deschise
cu cealaltă mână uşa şi o închise după el. Era
salvat. Imediat, o scară apăru înaintea lor,
coborând repede.
— Haidem! zise Lupin, împingându-l pe
Beautrelet înaintea lui. Armata de uscat e bătută,
să ne ocupăm acum de flota franceză. După
Waterloo, Trafalgar. Merită reprezentaţia banii pe
care i-ai dat la intrare, puiule, aşa e Doamne! Ce
haz mai au! Acum au început să izbească în
triptic. Prea târziu, copii! Dar dă-i zor, Beautrelet.
Scara, scobită în peretele acului, în chiar
coaja lui, se învârtea în spirale de jur împrejurul
piramidei, înconjurând-o ca un tobogan.
308