Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
Îi recunoscui glasul, acum că nu-i mai
schimba timbrul, şi îi recunoscui ochii şi expresia
feţii şi întreaga sa atitudine şi însăşi fiinţa sa sub
învelişul care-l transforma complet.
— Arsène Lupin... murmurai eu.
— Da, Arsène Lupin! exclamă el ridicânduse.
Singurul şi unicul Arsène Lupin, întors din
împărăţia umbrelor, pentru că se pare că am
agonizat şi murit într-o criptă. Arsène Lupin
trăind cu toate forţele vieţii sale, acţionând cu
toată voinţa sa, fericit şi liber şi hotărât mai mult
ca oricând să se bucure de această fericită
libertate într-o lume în care n-a întâlnit până
acum decât favoruri şi privilegii.
Râsei şi eu:
— Da, da, dumneata eşti, şi mai voios de
astă dată decât în ziua când am avut plăcerea să
te văd anul trecut...
Făceam aluzie la ultima sa vizită - vizită cu
care mă onorase după faimoasa aventură cu diadema
5 - la căsătoria sa desfăcută, la fuga sa cu
Sonia Krisnow şi la moartea oribilă a tinerei rusoaice.
În ziua aceea, văzusem un Arsène Lupin
pe care nu-l cunoşteam, slab, abătut, cu ochii
5 Arsène Lupin – piesă de teatru în patru acte.
124