Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
Beautrelet presupuse imediat – consecinţă
logică a documentului – că dacă exista realmente
o comunicare directă între pământ şi obelisc,
subterana trebuia să plece din Camera
Domnişoarelor, să treacă sub fortul Fréfossé, să
coboare drept în jos cele o sută de metri ai
dâmbului, şi printr-un tunel practicat sub
stâncile mării, să ajungă la Acul scobit.
Intrarea subteranei Nu erau oare cele două
litere D şi F, sculptate atât de categoric, care o
desemnau, care o deschideau poate, graţie unui
mecanism ingenios
În după-amiaza următoare, Isidore se sui pe
dâmb. Deghizat ca matelot, părea şi mai tânăr
acum şi făcea impresia unui băieţandru de
doisprezece ani, graţie pantalonilor prea scurţi şi
tricoului de baie.
De cum intră în grotă, îngenunche în faţa
literelor. O decepţie îl aştepta. Degeaba bătu, le
împinse, manipula în toate direcţiile; ele nu se
mişcară. Ba, Beautrelet îşi dădu chiar seama – şi
asta cu destulă repeziciune – că literele nici nu se
puteau mişca, şi că prin urmare nu depindeau de
nici un mecanism. Cu toate acestea... cu toate
acestea aveau o semnificaţie! Din informaţiile
luate de el în sat, rezulta că nimeni nu putuse
să-şi explice prezenţa lor, şi că abatele Cochet, în
267