Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
„Idiot ce sunt!” îşi zise Beautrelet. „Pe
vremea aceea se măsura oare cu metrul 19
înseamnă 19 prăjini”.
După ce făcu calculul, numără treizeci şi
şapte de metri de aţă, făcu un nod şi pe dibuite
căută pe zid punctul exact unde nodul format la
treizeci şi şapte de metri depărtare de fereastra
Domnişoarelor atinge zidul vechiului fort
Fréfossé. După câteva clipe, punctul de contact
se stabili. Cu mâna rămasă liberă, Beautrelet
îndepărtă frunzele crescute printre cărămizi.
Un strigăt îi ieşi din piept. Nodul pe care-l
ţinea în vârful degetului arătător, se afla în
centrul unei cruciuliţe sculptate în relief pe o
cărămidă.
Or, semnul care urma după cifra 19 pe
document, era o cruce!
Beautrelet trebui să se stăpânească cu toată
voinţa, spre a-şi domina emoţia care-l covârşea.
Grăbit, cu degetele crispate, apucă crucea şi
apăsând-o, o învârti cum se învârtesc spiţele unei
roţi. Cărămida se clătină. El îşi îndoi strădania: şi
deodată, se produse ca o descărcare, ca un
zgomot de lacăt care se deschide, şi în dreapta
cărămizii, pe o întindere de un metru, zidul se
învârti şi deschise gura unei subterane.
271