Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
— Şi eşti mulţumit de expediţia dumitale
— Încântat! Cu atât mai mult, cu cât n-am
asistat niciodată la o afacere de asemenea fel, - şi
aceasta nu e lipsită de interes.
— Şi nici de complicaţiile misterioase, pe
care le preţuieşti dumneata atât de mult.
— Şi care sunt atât de pasionante! Nu
cunosc emoţie mai mare decât aceea de a vedea
faptele ieşind din umbră, ca să zic aşa,
grupându-se unele contra altora şi formând
încet-încet adevărul probabil.
— Adevărul probabil... Merge repede la
dumneata, tinere! Vrei să spui, cu alte cuvinte,
că dumneata ai şi găsit o mică soluţie
— O, nu! răspunse Beautrelet râzând...
Numai că... mi se pare că sunt câteva puncte
unde nu e imposibil să-ţi faci o părere, iar altele
atât de precise, încât ajunge... să tragi concluzii.
— Bravo! Asta devine foarte interesant şi mă
va face să aflu în sfârşit ceva. Căci, trebuie să-ţi
mărturisesc, spre marea mea ruşine, că eu nu
ştiu încă nimic.
— Asta e pentru că n-aţi avut încă timpul să
reflectaţi, domnule judecător de instrucţie. Totul
30