Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
începea în chip cu totul ciudat. Eu care
asistasem la prima întâlnire dintre Lupin şi
Sholmès 6 , în restaurantul de lângă gara Saint-
Lazare, nu mă puteam împiedica de a-mi aminti
atitudinea dârză a celor doi combatanţi, izbirea
înspăimântătoare a orgoliilor lor, sub atitudinea
politicoasă a manierelor, gravele lovituri ce şi le
dădeau, trucurile lor de prefăcătorie, aroganţa.
Aici, nimic de felul acesta. Lupin nu se
schimbase. Aceeaşi tactică şi aceeaşi afabilitate
ironică. Dar de ce ciudat adversar se izbea acum!
Era oare măcar un adversar Beautrelet n-avea
nici tonul, nici aparenţa unui adversar vrednic de
Arsène Lupin. Foarte calm, dar de un calm real,
care nu masca necumpătarea unui om care se
stăpâneşte, foarte politicos, însă fără exagerare,
surâzător, dar fără ironie. Beautrelet se afla în cel
mai perfect contrast cu Arsène Lupin, atât de
perfect, încât însuşi Lupin părea tot atât de uluit
ca şi mine.
Nu, hotărât, în faţa acestui adolescent
slăbuţ, cu obrazul roz de fată, cu ochii candizi şi
senini, Lupin n-avea siguranţa sa obişnuită. De
mai multe ori observai la dânsul trăsături de
6 Arsène Lupin contra Herlock Sholmès.
130