Enigma acului scobit

Enigma acului scobit
întâi. Toţi remarcară ordinea desăvârşită. Nici o
mobilă, nici un bibelou care să nu fi părut că
ocupă locul obişnuit şi nici un gol între aceste
mobile şi bibelouri. La dreapta şi la stânga
atârnau goblenuri superbe, de origine flamandă,
cu personaje. În fund, pe panourile zidului, patru
pânze superbe, în ramele epocii, reprezentau
scene mitologice. Erau celebrele tablouri de
Rubens, lăsate contelui de Gesvres - ca şi
goblenurile de Glanda - de către unchiul său,
marchizul de Bobadilla, grande de Spania.
Domnul Filleul, judecătorul de instrucţie observă:
— Dacă furtul a fost mobilul crimei, salonul
acesta n-a avut nimic de suferit.
— Cine ştie! exclamă substitutul, care
vorbea puţin, dar totdeauna îl contrazicea pe
judecător.
— Zău, domnule Prima grijă a unui hoţ ar
fi fost să ia goblenurile şi tablourile acestea.
— Poate că n-a avut timp...
— Vom vedea îndată.
În momentul acesta intră contele de
Gesvres, urmat de medic. Contele, care nu părea
să se resimtă după agresiunea a cărei victimă
11