Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
atât de mult... A trebuit să cânt pe coarda
aceasta.
— Şi iată-mă! zise Beautrelet.
Le făcui semn să se aşeze. Ei consimţiră şi
Lupin zise cu acel ton de imperceptibilă ironie
care-i este caracteristică:
— În orice caz, domnule Beautrelet, dacă nu
accepţi mulţumirile mele, sper că nu vei refuza
cel puţin scuzele mele.
— Scuze... Dar pentru ce, Doamne
— Pentru brutalitatea pe care a dat-o la
iveală Brédoux faţă de dumneata.
— Mărturisesc că gestul său m-a surprins.
Aceasta nu era maniera obişnuită a lui Lupin. O
lovitură de cuţit...
— Nici nu sunt amestecat în gestul acesta.
Brédoux este un recrut proaspăt. Amicii mei, în
timpul când dirijau afacerile noastre, au crezut
că ne poate fi util.
— Amicii dumitale au avut dreptate.
— Într-adevăr, Brédoux care fusese ataşat
special la persoana dumitale, mi-a fost preţios.
Dar cu acea ardoare caracteristică oricărui
începător care vrea să se distingă, Brédoux a
128