Enigma acului scobit

Maurice Leblanc
Saint-Lazare. Doi dintr-înşii voiră să-l însoţească
în călătoria sa. El îi rugă să renunţe.
Plecă deci singur. Compartimentul său era
gol. Foarte obosit de mai multe nopţi de muncă,
Beautrelet fu doborât îndată de un somn greu. În
vis, avu impresia că trenul se oprea în diferite
staţii şi că pasagerii se suiau şi coborau. Când se
trezi, în apropiere de Rouen, era tot singur. Dar
pe rezemătoarea canapelei din faţa lui, o foaie
mare de hârtie, fixată cu un ac pe stofa cenuşie,
îi atrase atenţia. Ea cuprindea următoarele
cuvinte:
„Fiecare cu treburile lui. Dumneata ocupă-te
de ale dumitale. Altminteri, cu atât mai rău pentru
dumneata”.
— Perfect! exclamă el, frecându-şi mâinile.
Asta înseamnă că merge prost în tabăra adversă.
Ameninţarea aceasta este tot atât de stupidă şi
de grosolană ca a pseudo-vizitiului. Şi ce stil! Se
vede bine că n-a fost redactată de Lupin.
Trenul intră în tunelul care precede vechiul
oraş normand. La gară, Isidore se plimbă de
două-trei ori pe peron, spre a-şi dezmorţi
picioarele. Tocmai se pregătea să se urce din nou
în compartimentul său, când un strigăt îi scăpă.
Trecând pe lângă chioşcul de ziare, citise în fugă,
76