Nr. 3 (08) anul III / iulie-septembrie 2005 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2005
94
precum Eugen Ionescu, Mihail Sebastian, Comarnescu, iar al]ii, precum Eliade,
Noica, Vulc`nescu [i Cioran, au adoptat pozi]ii de dreapta. Colaborarea de
odinioar` nu a mai fost posibil`. De unde aceast` cotitur`? Problem` de ta]i,
ne-am putea hazarda s` spunem, cel pu]in în cazul lui Cioran. Un nume fatal:
Nae Ionescu, profesor de filozofie la Universitatea din Bucure[ti. 19
Cioran, într-un interviu cu Gabriel Liiceanu, dup` ceva timp, [i-l aminte[te
astfel pe vechiul s`u maestru: «Mai mul]i ani i-am fost student, [i l-am cunoscut
personal. Mi-am dat seama destul de repede c` nu era un om realmente
cultivat. Nu avea o forma]ie intelectual` perfect`; sau vast`. Citise mult în
tinere]e, în Germania, iar cursurile lui se bazau pe ce înmagazinase atunci.
Îns` omul avea un farmec nemaipomenit. Era cuceritor. Interesant era c` î[i
preg`tea cursurile numai pe jum`tate, pentru c` totodat` era [i jurnalist [i
nu avea timp, din cauza asta improviza mult, f`cea un mare efort [i g~ndea
chiar în timpul cursului, [i atunci te prindea cu el în elaborarea asta. Efortul pe
care-l f`cea ni se transmitea [i nou`, în a[a fel înc~t tensiunea era reciproc`.
Intrai cu el într-o problem` [i avansai o dat` cu el. Foarte rar înt~lne[ti un
asemenea profesor. Reu[ea s` creeze o colosal` intimitate în g~ndire. Venea
de la jurnal – scria destul de multe articole în pres` – [i dintr-o dat` punea
o problem` metafizic` sau religioas`». La întrebarea lui Liiceanu despre influen]a
politic` a maestrului exercitat` asupra studen]ilor, Cioran r`spunde:
«Da, evident. Mai cu seam` pe Eliade. Uita]i cum s-au petrecut lucrurile. La
început, Nae Ionescu era personajul cel mai important dup` rege, adic` avea
influen]a cea mai mare. ßi la un moment dat, nu [tiu precis din ce cauz`,
a rupt cu regele, sau regele a rupt cu el. Din clipa aceea n-a avut dec~t un
singur g~nd: s` se r`zbune. A[a se face c` s-a apucat s` su]in` Garda de
Fier. Aceast` angajare a fost în primul r~nd una personal` [i în al doilea r~nd
una politic`. Cert este c` ne-a antrenat în aventura lui personal`, iar jocul lui
politic a avut drept ultim mobil r`zbunarea». 20
Profesorul acesta de la Universitatea din Bucure[ti a l`sat o mo[tenire
grea. A contat mult. A[a cum Cioran î[i va aminti în Caiete: un «ratat» care
se realiza în «via]`» f`r` s` se ridice ori s` se coboare la o «oper`». 21
Cioran îi dedicase deja un «exerci]iu de admira]ie» lui Nae Ionescu, care nu
i-a pl`cut profesorului. 22 Articolul, cu titlul Nae Ionescu [i drama lucidit`]ii, a
fost publicat în «Vremea» în 1937.
Am început s` descifrez tulburarea ce o inspir` prezen]a profesorului Nae
Ionescu c~nd mi-am dat seama c` exist` în anumi]i oameni iradieri personale
c`rora ai vrea s` cazi victim`, s` nu mai fii tu, s` mori în via]a altuia. Infinitul
de vraj` personal` te face s` abandonezi orgoliul individua]iei [i încerci s`
devii totul în altul. A[a ceva va fi sim]it Nietzsche în prezen]a lui Wagner, pe
care l-a atacat mai t~rziu nu din gelozie, ci din instinct de conservare. Pentru
ceea ce trebuie s` devenim fiecare, oamenii cei mai primejdio[i s~nt aceia
pe care-i iubim mai mult.
De c~te ori, în vibrante accente de afec]iune, Nae Ionescu mi-a p`rut
singurul om pentru care se poate renun]a! Tenta]ia, adic`, de a-i tr`i via]a
lui. ßi a[ fi nesincer, dac` nu a[ spune c` s~nt at~]ia între tineri care tr`iesc
în el. Lumea care nu-l cunoa[te dec~t superficial vorbe[te de «demonie», ca
[i cum Nae Ionescu s-ar sili s` ne c~[tige admira]ia pentru a ne anula. ßi ce
u[or i-ar fi fost! N-avea dec~t s` dea «drum slobod» îndoielilor [i chinurilor